Rezumat
Articolul semnat de Dorin Ștefănescu analizează condiția ontologică a trupului în raport cu sufletul, pornind de la Învățăturile lui Neagoe Basarab. Depășind viziunea platoniciană a „trupului-închisoare”, textul arată că domnitorul adoptă o antropologie teocentrică de filieră bizantină și isihastă. În această cheie, trupul nu este un rău intrinsec ce trebuie eliminat, ci un element care trebuie purificat de patimi pentru a deveni, alături de suflet, „biserică a Duhului Sfânt”.
Un motiv central este simbolismul „hainelor”: exterioritatea trupească, alterabilă (haina lumii materiale), este pusă în antiteză cu interioritatea invizibilă (cămașa virtuților, haina sufletului). Pentru a obține mântuirea, trupul trebuie să se dezbrace de vizibilitatea lumească, devenind transparent și liniștit, capabil să participe la „răpaosul” și nepătimirea divină.
Cuvinte cheie
„Învățăturile lui Neagoe Basarab”; trup și suflet; antropologie teocentrică; simbolismul hainelor; isihasm
