Rezumat
Katharina Kilzer analizează viața lui Gregor von Rezzori (1914–1998), scriitor născut la Cernăuți, a cărui operă conservă memoria unei lumi dispărute: Bucovina habsburgică. Centrat pe volumul Zăpezile de altădată, studiul prezintă portretele celor care l-au format: tatăl Hugo, istoric de artă care a lucrat la mănăstirile Putna și Sucevița, doica Cassandra, sursa basmelor orientale, și guvernanta Strausserl, pilonul culturii occidentale.
Rezzori, un „mizantrop fermecător”, a definit ironia ca „râsul născut din ură”. Succesul l-a obținut cu Poveștile maghrebine, creând Maghrebia – un spațiu ficțional balcanic unde literatura funcționează ca instrument de înțelegere a „vieții provizorii”. Deși a trăit ca apatrid și refugiat, Rezzori a găsit în „realitatea literară” singura punte între trecut și prezent. Lucrarea subliniază transformarea spațiului natal într-un loc mitic și melancolic, salvat prin forța narațiunii.
Cuvinte cheie
Gregor von Rezzori; Bucovina; Cernăuți; „Zăpezile de altădată”; Maghrebia
